Amintiri din Clujul copilăriei mele ....și o rețetă bună - bună!

Acum două săptămâni, eram la Cluj (despre vizita noastră la Cluj v-am povestit aici). Într-una dintre zile, am mers într-o plimbare pe strada unde am copilărit, Madach Imre din Gheorgheni. :)

Cartierele Gheorgheni și Andrei Mureșanu din Cluj văzute dinspre centru. Sursă: "I Love Cluj"

Am recunoscut doar o mică parte din locurile unde mă jucam..... și câteva case....în rest, nu mai e nimic din ce era acum 25 de ani.
În principiu, ăsta e un lucru bun, însă nu am putut să nu simt o părere de rău că nu am să-i pot arăta lui Aimi, nici unul dintre locurile și lucrurile care au alcătuit universul copilăriei mele.

Căsuța (fericită) în care am crescut nu mai e (a fost demolată ca să facă loc unei impresionante vile), "pomul meu" (un păr bătrăn, care făcea pere mari, dulci și zemoase) a fost tăiat și o data cu el a dispărut și "bucătăria mea fermecată" (o masă cu două scaune și un raft așezate în grădină, sub par) unde găteam torturi din noroi și puneam castane cu buruieni la murat în cele mai bune borcane ale mamei, șterpelite de pe rafturile din pivniță....

Privind noua casă care a răsărit și a șters urmele copilăriei mele, cu ochii înlăcrimați, am zărit parcă, în poartă, silueta gârbovită a strabunicii mele, îmbrăcată în veșnicul ei șorț încrețit și purtând năframa cu trandafiri brodați, care-i ascundea părul încă negru....

Am continuat să am sentimentul că am pierdut ceva prețios, fără să știu măcar cum, și zilele următoare, chiar și după ce am revenit în București....

Acum sunt răcită... și am răcit în cel mai improbabil mod, afară fiind caniculă.
Printre șervețele și ceaiuri, mi s-a făcut poftă de ceva bun (americanii au botezat foarte inspirați, genul ăsta de mâncare: "confort food") și din cauza proaspetei noastre vizite la Cluj, mi-am adus aminte de o mâncare bună - bună, pe care o făcea mama mea. Așa că, seara pe la 10 și jumătate, eu m-am apucat de gătit (fotografiile cu rețeta sunt slabe calitativ...era noapte când le-am făcut).

Poate vă aduceți aminte că mai demult, înainte de revoluția din '89, gospodinele trebuiau să fie extrem de creative în bucătărie pentru a transforma puținele alimente obținute cu mare dificultate, în rețete gustoase și hrănitoare pentru familia lor - atunci când aveau câte un pui de la țară, făceau 3, 4 feluri de mâncare cu el.

Mama când avea un pui, de obicei făcea: o supa de carne cu tăiței de casă, din carnea și rădăcinoasele fierte făcea salată de boeuf (evident, nu cu vită ca la mama ei acasă, ci cu pui, ca la noi în Romania) și din pieptul de pui, de obicei cam sec (nu mi-a plăcut niciodată în mod deosebit), făcea un fel de mâncare de orez și legume la cuptor...

În timp ce puiul fierbea în apă cu morcovi, țelină, rădăcină de pătrunjel, o ceapă, doi căței de usturoi și 6 boabe de piper, mama lua câțiva ardei grași, trei morcovi, o ceapă roșie mare și o căpățână de usturoi...

.... toca mărunt ceapa și usturoiul.....

....tăia ardeiul și morcovul în bucăți mai mari (eu le-am tăiat bețișoare)......

....punea la călit ceapa și usturoiul, într-o lingură de ulei de măsline (mă rog, ea folosea ulei de floarea soarelui și punea mai mult de o lingură) ..... și cam după 1 minut adăuga 2 linguri de apă, ca să scoată iuțeala din ceapă ...să devină dulce și bună.....
.... punea condimentele clasice: boia, piper și sare (eu nu am pus boia, dar am pus nucșoară și cardamom), apoi morcovul....

 

.... și ardeiul....

.... eu am avut si niște hribi deshidratați, astfel încât au ajuns și ei în tigaie....

..... apoi mama adauga pieptul de pui fiert și tăiat bucățele împreună cu orezul, pe care le mai călea puțin (eu am ales să le îmbăt cu un pic cu vin alb)....

..... lua toată mixtura aceasta și o așeaza într-o tavă unsă cu ulei (de măsline în cazul meu), după care se adăugă 2 polonice de supă si încă câteva de apă peste legume și orez și întra în cuptor cam 30 de minute (până e fiert orezul).....

.... așa arată gata:

Cât a stat orezul în cuptor, am făcut o salată de castraveți cu oțet și usturoi.....

.... a fost delicios....

.... rețeta perfectă pentru a te vindeca de răceală și pentru ați aduce aminte de gusturi din copilărie! :)

În încheiere, am să vă arăt câteva fotografii luate de pe "I Love Cluj", și mai vechi și mai noi, dar care mie îmi aduc aminte de Clujul copilăriei mele:

Dar voi? Casa în care ați copilărit mai există? Sunt locuri care s-au schimbat în timp, dar după care sunteți nostalgici? Ați crescut și voi în Cluj? Unde (cumva în gheorgheni)? Aveți o rețetă din copilărie care vă oferă confort atunci când o mâncați?

Cărțile pentru copii sunt bune doar pentru citit?

Carțile pentru copii pot să inspire, să educe .....Carțile pentru copii sunt vesele, colorate, cu texturi interesante....îți este mai mare dragul să le privești, rasfoiești, citești. :) ...... Te fac să îti aduci aminte de carțile copilariei tale și te fac să te gândești cu duioșie la bunica sau mama care îți citea din ele înainte de culcare....

Cartea mea favorită în copilarie, prima mea carte a fost Rica Murdărica și portretiza în versuri, aventurile unei fetițe, Rica, bine intenționată dar cam murdarică. Îmi aduc aminte cu mult drag coperta albastră a cărții și ilustrațiile frumoase din interior.

Aveam trei ani când am primit-o și mi-am adus familia la disperare cerând să-mi fie citită tot timpul :)
La un moment dat învățasem poezia pe dinafară și mă prefăceam că citesc eu cartea, urmarind cu degetul cuvintele de pe fiecare pagină, în timp de fapt doar recitam. ;)

Revenind la întrebarea din titlu: Carțile pentru copii sunt bune doar pentru citit? Raspunsul este nu doar pentru asta! Le poți folosi și cu rol de decor în camera copiilor, sau oriunde altundeva vreți: într-un hol, într-o cameră de joacă, etc.

Mai jos am să vă arăt 4 moduri originale și decorative de a păstra carțile copiilor voștrii, totodată acestea ramânând ușor accesibile.

Designerul Jan Eleni Lemonedes, a reușit să aducă la viață un perete care altfel ar fi fost extrem de plicticos. Atașînd rafturi înguste, pe toată lungimea peretelui a creat funcționalitate, iar modul în care poți să aranjezi cărțile crează un spațiu vizual interesant, interactiv, în perpetuă tranformare.

Compania Nursery Works, a conceput acest raft de cărți sub forma unui copac, cu dorința de a îi determina pe micuți să își doreasca să citească - eu cred că au reușit mult mai mult :)

În loc să folosiți tablouri, cum ar fi să acoperți un colț de cameră sau pereții unui hol cu rafturi în care să aranjați în ordine cromatică cărțile micuților voștrii, așa cum a făcut o mămică foarte inspirată?

O altă mămică din LA, Maiz Connolly de profesie fotograf, a construit o adevarată căsuță pentru cărțile copiilor ei :) Îmi place la nebunie detaliul de la horn, unde este spațiu pentru cutia de servețele, care sunt pe post de fum...

Ce părere aveți? V-ar place să creați ceva asemănător la voi acasă? Aveți deja ceva în genul acesta? Ce cărți preferate ați avut în copilărie? I-a mai plăcut cuiva Rica Murdărica? :)