Teoria probabilitații atestă că cel puțin o vedetă (domestică sau internatională, la alegere) va fi însarcinată în aceeași perioadă ca și tine. Cu excepția situației în care îți face plăcere să te auto-torturezi, nu e o idee bună să citești articole despre această "persoană excepțională" pe durata sarcinii tale și mai ales în primele saptamâni după ce ai devenit mamă, deoarece vei fi tentată să te compari cu ea.
Pot să-ți spun exact conținutul unui articol dintr-o revistă pe copertă căreia apare vedeta, zâmbind galeș către un bebeluș perfect și roz, înconjurați de materiale fine și scăldați într-o lumină calda: "nu am fost vreodată mai fericită", "nu am simțit niciodată o dragoste mai profundă", "abia aștept să fac pictorialul în costum de baie care o să aibă loc peste două săptămâni" sau "a fost minunat, am început un nou film/proiect/album saptămâna trecută".
În viața reală, primele două luni dupa naștere sunt deosebit de dificile (chiar și in situația în care nu întâlnești probleme deosebite). Acordă-ți timp să te refaci, să te ajustezi la noua ta viață și nu te învinui dacă lucrurile nu sunt perfecte din prima zi.
2. Alaptatul nu este magic... din prima
Până am ajuns în situația în care să încerc să-mi alăptez fetița, alăptatul mi se parea foarte ușor. :)
Ai un copil care plange. Îl pui la piept. În momentul în care îl iei de la piept, bebelușul e sătul și mulțumit, toata lumea e veselă.
În primele 3 săptămâni, pentru mine, alăptatul a fost oricum, dar nu usor.
Bebelușul meu nu știa ce să facă, eu nu știam ce să fac (adică știam teoretic ce să fac dar nu reușeam să aplic teoria), sânii mă dureau incredibil de tare, Aimi plângea de foame (asta după ce o alăptam .....).
În opinia mea, dacă întâmpini dificultăți în alăptat, cere ajutorul unei femei care a reușit să alapteze sau unei moașe, dacă cunoști una... (asistentele și medicii din maternitate nu sunt folositori în situația asta, deoarece alăptatul nu face parte din pregătirea lor profesională).
3. Privarea de somn... o problemă majoră (cu M mare)
Sunt multe articole pe net (foarte bune) despre privarea de somn și ce impact are aceasta asupra organismului uman. Pe scurt îți influențează judecata, memoria și percepția, cauzează confuzie și îți crește sau scade apetitul (influențarea apetitului diferă de la persoană la persoană..... mie mi-a crescut apetitul într-un ritm amețitor).
Cert este că privarea de somn, în strânsă colaborare cu fluctuația hormonală inerentă, te face puțintel iritabilă.... Sotul meu a trecut prin mai multe situații dificile cu mine, în care orice solicitare minoră a lui, era întâmpinată cu ostilitați majore.... :)
Vestea proastă este că nu știu ce poate fi făcut în sensul ăsta, eu personal consider că sfaturile de genul "dormi atunci când doarme bebelușul tau" sunt complet nefolositoare (mai ales în contextul în care bebelușul tău se trezește din 2 în 2 h pentru a mânca iar masa în sine durează minim jumatate de ora). Ce poți să faci în ultimă instanță, este să folosești epuizarea pe care o simți ca și scuză pentru orice ai nevoie să faci, ca să te simți mai bine - dacă găsiți greșeli de ortografie în acest text, sunt din cauza epuizării mele :))
PS. am să revin zilele viitoare cu un text despre cum am reușit să depășim epuizarea cauzată de privarea de somn, după nașterea lui Aimi.
4. Depresia postpartum... este reală
Statisticile arată că peste 13% dintre mămici, suferă de depresie postpartum și că majoritatea celorlalte mămici suferă de o formă mai ușoară de depresie, numită "baby blues"- cauzată în special de scăderea bruscă în organism a hormonilor prezenți în timpul sarcinii.
Eu m-am resimțit destul de puternic după naștere și am avut diverse anxietăți privitoare la capacitatea mea de a fi o mama buna :).
Dacă vă simțiți deprimate, anxioase sau copleșite de situația în care vă gasiți, dacă sunteți îngrijorate că nu veți putea avea grijă de bebelușul vostru sau de voi, se poate să suferiți de depresie postpartum și este foarte important să cereți ajutorul persoanelor apropiate.
Dacă nu sunteți proaspete mamici însă suspectați că cineva apropiat vouă suferă din cauza depresiei sau anxietății de acest gen, oferiții ajutorul cât mai curând. Și nu întrebați generalități de genul: "ai nevoie de ceva?", ci mai degrabă oferiți-vă să faceți ceva concret (faceți voi mâncare, faceți cumparaturile sau supravegheați bebelușul cât face mama lui un duș).
5. Fiecare zi e mai buna decat.... cea de înainte
Sunt femei care afirmă că cel mai fericit moment din viața a fost nașterea copilului lor, sau ziua în care au plecat de la maternitate cu bebelușul în brațe.
Desigur, m-am așteptat și mi-am dorit mlt să simt și eu la fel, să fiu copleșită instantaneu și iremediabil de o dragoste infinită și incomensurabilă, dar nu a fost chiar așa. Mi-am iubit fetița din prima clipă, dar nu o cunoșteam, iar în primele săptamâni după naștere funcționam ca un robot somnambul.
Ce nu am putut să-mi imaginez este felul în care fiecare zi este mai bună decât cea de înainte, cum iubirea pe care o simt față de puiuțul meu este din ce în ce mai mare (deși nu aș putea crede azi, că mâine, o voi iubi mai mult decât acum).
Fiecare zi aduce ceva prețios și nou: primul zâmbet, primul râs, primul gângurit, prima oară când auzi cuvântul "mama"....
Dar voi? Ați simțit cumva că sunteți copleșite după naștere? Ați avut dificultăți când ați început să alăptați? Ați fost surprinse de aspecte "necunoscute" din realitatea vieții de părinte? Simțiți că vă explodează sufletul de iubire față de bebelușii voștrii? :)
