Deasupra norilor, în orașul St. Anton ... Căsuța Fericită în Vacanță

Data trecută vă povesteam despre cât de mult iubesc eu cerul de la munte, care este atât de expresiv... și am admis că poate am o mică obsesie în privința norilor... :) ...asta dacă cele câteva sute de fotografii cu nori pot fi considerate o obsesie.... :))

V-ați întrebat vreodată cum ar fi să locuiți deasupra norilor?

Eu m-am întrebat, ba mai mult, în vacanța asta am stat o zi întreagă într-un oraș situat la peste 1300 m... am respirat aerul deosebit de curat de acolo, m-am scăldat în lumina soarelui care era altfel decât cea de la altitudini mai mici, am băut apă rece ca gheața direct din izvor și m-am minunat de frumusețea peisajelor alpine care înconjurau orașul... M-am întrebat cu toată seriozitatea dacă mi-ar pace să mă număr printre cei 2,500 de locuitori ai orașului și raspunsul a fost... Absolut! :)

Mai jos este o imagine panoramică a orașului despre care vă vorbesc, St. Anton am Arlberg, în Tyrol făcută de la altitudinea de peste 2,800 m (loc în care ajungi foarte ușor, cu telefericul chiar din oraș), luată de aici:

....mai jos e blazonul orașului luat de pe Wikipedia, unde găsiți mai multe informații statistice despre oraș...

Drumul pâna în St Anton este foarte spectaculos....

...iar orașul, este cireașa de pe tort... la propriu :)

Dacă vă întrebați cum arată orașul iarna (fotografia de mai jos e luată de aici)...

Mda, cred că mi-ar place mult să locuiesc aici....
Singura mea întrebare rămâne: oare mi-ar sta bine în portul tradițional local (foto de aici)? :))

Dar voi, v-ați gândit vreodată să vă mutați la munte? Unde anume v-ar place să locuiți? V-ați îmbracat vreodată în portul nostru popular (în afară de serbările anuale de la grădiniță)? Dar în portul altor popoare?

PS. Dacă sunteți curioși să citiți și restul articolelor postate de căsuța fericită în această vacanță, le găsiți aici, aici și aici (articolele sunt în ordine învers cronologică)

Window Shopping - la plimbare prin Mobexpert, cu bebelușul adormit în cărucior...

În weekend am ieșit cu Aimi în Parcul Herăstrău. Ne-am jucat, a mancat, am vrut să-i fac câteva poze, nu am reușit.... copilul ăsta este din ce în ce mai greu de fotografiat, nu stă o clipă nemișcată.....

dintre cele 20 de poze făcute, asta este cea mai reușită:

......ne-am mai jucat un pic... am încercat să o adormim, nu am reușit... până la urmă, am decis să plecăm din parc și, înainte de a ne întoarce acasă, să ne oprim la Metro/Feeria/Baneasa Mall să facem câteva cumpărături. Zis și făcut!

După ce am ajuns, eu cu Aimi am intrat în mall-uri, iar Cosmin a mers la Metro să cumpere ce ne trebuia de acolo (a mers fără noi deoarece e prea rece în Metro pentru Aimi). În timp ce-i cumpăram o mămăruță de jucărie (vezi mai jos), Aimi a decis că era momentul oportun să tragă un pui de somn și fără nici o ezitare, a adormit. Și uite așa, deși cumpărăturile erau gata făcute, nu am putut să mergem acasă, pentru că am mai avut "de pierdut" cam o oră prin mall.

Ce să facem, pe unde să ne plimbăm, astfel încât să nu fie prea multă agitație? M-am gândit un pic și am decis să mergem la Mobexpert, astfel am putut să îmbin utilul cu utilul ;) ...să doarmă Aimi și să obțin câteva informații pentru blog. :)

Apropos... așa cum am spus și în articolul despre Kika, înainte să continui relatarea, vreau să menționez că nu sunt plătită să fac publicitate magazinului Mobexpert, pur și simplu am fost pe acolo, mi-au plăcut câteva lucruri și vreau să vă împărtășesc și vouă asta. :)

Mobexpert nu este un magazin în care merg des, așa că pentru mine a fost o experiență interesantă. Nu am reușit să vizităm decât o parte din el: zonele de decor, covoare, baie, bucătărie și corpuri de iluminat...

Care au fost lucrurile care mi-au atras atenția?

În zona de covoare, am găsit mai multe modele țesute din fibre naturale (lână, cânepă, etc) care arată foarte bine și mai ales sunt "sănătoase" (spre deosebire de versiunile de covoare din fibre sintetice, vopsite chimic).

În zona de decor, am găsit multe lucrușoare drăguțe, unele dintre ele sunt un pic cam scumpe, de exemplu pernele de decor și tapițeriile de mai jos, care costă între 300 și 500 Ron (pot să înțeleg dacă nu vreți să cumpărați perne care costă în jur de 100 de euro, însă m-am gândit că sunt perfecte să vă servească drept inspirație .... consider că ar putea fi un proiect DIY interesant, în special pentru persoanele care sunt îndemânatice):

Mi-au mai plăcut mult și pernele decorative de mai jos, care sunt destul de mari și arată foarte bine (238 Ron bucata):

În zona de baie, cel mai mult mi-a plăcut gama aceasta de recipiente din porțelan (mi se par foarte elegante):

Șic și utile pentru sezonul de vară, consider că sunt lumânările acestea (teoretic cu efect antițânțari.... dar eu nu mai cred nimic în sensul ăsta, așa cum am mai scris și aici) care costă doar 14 Ron bucata. Primești și o lumânare și un mic ghiveci frumos decorat!

Tot în zona lumânarilor, mi-au atras atenția gama largă de lumânări cu baterie, care sunt extrem de practice: nu scot fum, nu riști să-ti dai foc la apartament, nu se sting dacă le aprinzi când ești afară, etc...... și pot fi folosite cu succes chiar și de părinți cu copii mici :)) ....ca să nu mai spun că dacă vrei să-ți încerci mâna de sculptor scobind un dovleac de Halloween, acesta o să lumineze indiferent de vremea de afară atâta timp cât ține bateria.... :)

Mi-au mai plăcut și ramele foto de mai jos, care pot să reprezinte un cadou cu impact, însă la un preț foarte bun (al doilea model de ramă, de mai jos, costă 48 Ron)

 

Mi-au plăcut la nebunie câteva lămpi (care aveau și prețuri extrem de bune ....cred eu). Sunt piese care au un impact vizual major în orice cameră, ca să nu mai vorbesc despre ce atmosferă plăcută crează o lampă discretă în comparație cu lumina din mijlocul tavanului, de obicei crudă și neprietenoasă....

Am găsit și câteva așternuturi de pat matrimonial de dimensiuni mari, din materiale foarte fine și cu o broderie elegantă, care ar reprezenta un minunat cadou de căsătorie pentru orice cuplu.

 

În zona de bucătărie, cel mai mult mi-a plăcut acest suport de tort din porțelan crem, cu capac din sticlă transparentă:

În zona "nimicuri șic" (e o zonă nou creată de mine, sic!) am găsit săculeții aceștia cu nisip, care au rolul de opritori de ușă... foarte utili vara când stam cu toate ușile și geamurile deschise în speranța că vom creea o boare de vânt .... Sunt deosebit de simpatici!

În încheiere, câteva lucrușoare speciale pentru copii noștrii: :)

Cam astea au fost lucrurile care mi-au atras atenția... Dar voi? Ati vazut ceva ce merită împartășit la Mobexpert? Ați fost nevoiți să trageți de timp într-un mall? Ce faceți de obicei în situții de genul acesta? Vă plimbați prin magazine sau mergeți direct la Food Court?

Amintiri din Clujul copilăriei mele ....și o rețetă bună - bună!

Acum două săptămâni, eram la Cluj (despre vizita noastră la Cluj v-am povestit aici). Într-una dintre zile, am mers într-o plimbare pe strada unde am copilărit, Madach Imre din Gheorgheni. :)

Cartierele Gheorgheni și Andrei Mureșanu din Cluj văzute dinspre centru. Sursă: "I Love Cluj"

Am recunoscut doar o mică parte din locurile unde mă jucam..... și câteva case....în rest, nu mai e nimic din ce era acum 25 de ani.
În principiu, ăsta e un lucru bun, însă nu am putut să nu simt o părere de rău că nu am să-i pot arăta lui Aimi, nici unul dintre locurile și lucrurile care au alcătuit universul copilăriei mele.

Căsuța (fericită) în care am crescut nu mai e (a fost demolată ca să facă loc unei impresionante vile), "pomul meu" (un păr bătrăn, care făcea pere mari, dulci și zemoase) a fost tăiat și o data cu el a dispărut și "bucătăria mea fermecată" (o masă cu două scaune și un raft așezate în grădină, sub par) unde găteam torturi din noroi și puneam castane cu buruieni la murat în cele mai bune borcane ale mamei, șterpelite de pe rafturile din pivniță....

Privind noua casă care a răsărit și a șters urmele copilăriei mele, cu ochii înlăcrimați, am zărit parcă, în poartă, silueta gârbovită a strabunicii mele, îmbrăcată în veșnicul ei șorț încrețit și purtând năframa cu trandafiri brodați, care-i ascundea părul încă negru....

Am continuat să am sentimentul că am pierdut ceva prețios, fără să știu măcar cum, și zilele următoare, chiar și după ce am revenit în București....

Acum sunt răcită... și am răcit în cel mai improbabil mod, afară fiind caniculă.
Printre șervețele și ceaiuri, mi s-a făcut poftă de ceva bun (americanii au botezat foarte inspirați, genul ăsta de mâncare: "confort food") și din cauza proaspetei noastre vizite la Cluj, mi-am adus aminte de o mâncare bună - bună, pe care o făcea mama mea. Așa că, seara pe la 10 și jumătate, eu m-am apucat de gătit (fotografiile cu rețeta sunt slabe calitativ...era noapte când le-am făcut).

Poate vă aduceți aminte că mai demult, înainte de revoluția din '89, gospodinele trebuiau să fie extrem de creative în bucătărie pentru a transforma puținele alimente obținute cu mare dificultate, în rețete gustoase și hrănitoare pentru familia lor - atunci când aveau câte un pui de la țară, făceau 3, 4 feluri de mâncare cu el.

Mama când avea un pui, de obicei făcea: o supa de carne cu tăiței de casă, din carnea și rădăcinoasele fierte făcea salată de boeuf (evident, nu cu vită ca la mama ei acasă, ci cu pui, ca la noi în Romania) și din pieptul de pui, de obicei cam sec (nu mi-a plăcut niciodată în mod deosebit), făcea un fel de mâncare de orez și legume la cuptor...

În timp ce puiul fierbea în apă cu morcovi, țelină, rădăcină de pătrunjel, o ceapă, doi căței de usturoi și 6 boabe de piper, mama lua câțiva ardei grași, trei morcovi, o ceapă roșie mare și o căpățână de usturoi...

.... toca mărunt ceapa și usturoiul.....

....tăia ardeiul și morcovul în bucăți mai mari (eu le-am tăiat bețișoare)......

....punea la călit ceapa și usturoiul, într-o lingură de ulei de măsline (mă rog, ea folosea ulei de floarea soarelui și punea mai mult de o lingură) ..... și cam după 1 minut adăuga 2 linguri de apă, ca să scoată iuțeala din ceapă ...să devină dulce și bună.....
.... punea condimentele clasice: boia, piper și sare (eu nu am pus boia, dar am pus nucșoară și cardamom), apoi morcovul....

 

.... și ardeiul....

.... eu am avut si niște hribi deshidratați, astfel încât au ajuns și ei în tigaie....

..... apoi mama adauga pieptul de pui fiert și tăiat bucățele împreună cu orezul, pe care le mai călea puțin (eu am ales să le îmbăt cu un pic cu vin alb)....

..... lua toată mixtura aceasta și o așeaza într-o tavă unsă cu ulei (de măsline în cazul meu), după care se adăugă 2 polonice de supă si încă câteva de apă peste legume și orez și întra în cuptor cam 30 de minute (până e fiert orezul).....

.... așa arată gata:

Cât a stat orezul în cuptor, am făcut o salată de castraveți cu oțet și usturoi.....

.... a fost delicios....

.... rețeta perfectă pentru a te vindeca de răceală și pentru ați aduce aminte de gusturi din copilărie! :)

În încheiere, am să vă arăt câteva fotografii luate de pe "I Love Cluj", și mai vechi și mai noi, dar care mie îmi aduc aminte de Clujul copilăriei mele:

Dar voi? Casa în care ați copilărit mai există? Sunt locuri care s-au schimbat în timp, dar după care sunteți nostalgici? Ați crescut și voi în Cluj? Unde (cumva în gheorgheni)? Aveți o rețetă din copilărie care vă oferă confort atunci când o mâncați?