Fericirea este o alegere? Eu cred ca da!

Dedicație: Pentru Ingrid, o fetiță minunată, care a venit azi pe lume în Cluj și pentru mama ei Tania, prietena mea cea mai bună, o femeie excepțională! Felicitari! Vă iubesc!

Acum două zile am primit o invitație să particip la emisiunea celor de la 121 Live (mai multe detalii aici) pe Radio Lynx, care o să aibă loc azi de la ora 16.00 - subiectul discuției este "știri pozitive, oameni frumoși și lucruri constructive".... am început să mă gândesc la subiectul ăsta și din una în alta am ajuns la "fericire"... :)

Desigur, "fericirea" este un subiect amplu, care a fost gândit și discutat de toate mințile stralucite din istoria omenirii fără a fi epuizat sau pe deplin înțeles. Eu nu am pretenția că pot aduce ceva original în această temă filozofică și nici nu prea îmi place să vorbesc "așa în general", de aceea, am să vorbesc despre mine și despre cum percepția mea în legătură cu acest subiect, s-a schimbat.

Până în urmă cu câțiva ani, am crezut că voi fi fericită dacă se împlinesc anumite condiții, dacă obțin anumite lucruri sau dacă primesc anumite recompense. Am crezut că fericirea sau nefericirea pe care o simt este influențată de factori externi...

.....când eram o puștoaică în liceu, am crezut că voi fi fericită dacă voi fi considerată o tipă "cool" .... sau dacă sunt prietena tipului "cool", invidiată de alte fete care și-ar dori să fie în locul meu.... apoi, am crezut că voi fi fericită după ce o să intru la facultate .... și după asta, am crezut că voi fi fericită dacă mă mut din România... după aceea, am crezut că voi fi fericită dacă o să am un "job" la Marcus Evans și dacă voi câștiga mai mulți bani... apoi, am crezut că o să fiu fericită dacă voi locui într-un zgârie nori din centrul unei mari metropole... pe la 23 de ani am crezut ca voi fi fericită dacă voi călători în lungul și latul pământului... mai târziu, am crezut că voi fi fericită dacă mă voi întoarce în România.... pe la 25 de ani am crezut că voi fi fericită dacă am o carieră frumoasă.... dacă voi merge în concedii de 5 stele și dacă îmi voi cumpăra tot ce îmi doresc... pe la 28 de ani, am crezut că o să fiu fericită după ce o să mă așez la casa mea....

Privind în retrospectivă, (aproape) tot ce am dorit, am obținut și realitatea e că am depus eforturi considerabile pentru asta ... am fost ambițioasă și lucrurile s-au întâmplat așa cum am vrut.... dar în ceea ce privește starea mea generală de fericire, pot spune că uneori am fost fericită și alteori nu am fost, iar asta cu totul independent de ce aveam în acel moment. 

Uite așa, pe la 30 de ani am avut un moment "aha" și mi-am dat seama că până atunci îmi condiționasem starea de fericire.

Am realizat că în mare parte fericirea (sau nefericirea) pe care o simt izvorăște din interiorul meu și nu prea are legatură cu câți bani am, cu ce titulatură dețin sau ce marcă au hainele mele. Desigur, este important să nu mor de foame, să am unde să dorm și să nu fiu stresată de ziua de mâine, dar am realizat că fericirea mea este puternic influențată de mine... este într-o mare măsură, alegerea mea.

De atunci, aleg să mă bucur de lucrurile mărunte din viața de zi cu zi, să mă bucur de fetița mea, de soțul meu, de iubirea care ne face să fim o familie adevărată. Aleg să mă bucur de o cină bună, de un film sau de o carte care mă destinde. Aleg să evit locurile și oamenii care mă stresează. Aleg să-mi umplu fiecare zi de bucurie și să fac cel puțin un lucru, doar pentru mine. Aleg să filtrez tot ce este negativ în jurul meu (stiri, oameni, lucruri, experiențe, etc) și controlez foarte bine ceea ce las să existe în preajma mea.

De fapt, aleg să fiu fericită!
Ceea ce vă doresc din tot sufletul și vouă!

În încheiere, vă ofer câteva imagini care pe mine mă fac fericită:

Dar voi? Pe voi ce vă face fericiți?

PS. Fotografia panoramică cu Clujul, a fost luată de pe "I Love CJ" :)

Window Shopping - la plimbare prin Mobexpert, cu bebelușul adormit în cărucior...

În weekend am ieșit cu Aimi în Parcul Herăstrău. Ne-am jucat, a mancat, am vrut să-i fac câteva poze, nu am reușit.... copilul ăsta este din ce în ce mai greu de fotografiat, nu stă o clipă nemișcată.....

dintre cele 20 de poze făcute, asta este cea mai reușită:

......ne-am mai jucat un pic... am încercat să o adormim, nu am reușit... până la urmă, am decis să plecăm din parc și, înainte de a ne întoarce acasă, să ne oprim la Metro/Feeria/Baneasa Mall să facem câteva cumpărături. Zis și făcut!

După ce am ajuns, eu cu Aimi am intrat în mall-uri, iar Cosmin a mers la Metro să cumpere ce ne trebuia de acolo (a mers fără noi deoarece e prea rece în Metro pentru Aimi). În timp ce-i cumpăram o mămăruță de jucărie (vezi mai jos), Aimi a decis că era momentul oportun să tragă un pui de somn și fără nici o ezitare, a adormit. Și uite așa, deși cumpărăturile erau gata făcute, nu am putut să mergem acasă, pentru că am mai avut "de pierdut" cam o oră prin mall.

Ce să facem, pe unde să ne plimbăm, astfel încât să nu fie prea multă agitație? M-am gândit un pic și am decis să mergem la Mobexpert, astfel am putut să îmbin utilul cu utilul ;) ...să doarmă Aimi și să obțin câteva informații pentru blog. :)

Apropos... așa cum am spus și în articolul despre Kika, înainte să continui relatarea, vreau să menționez că nu sunt plătită să fac publicitate magazinului Mobexpert, pur și simplu am fost pe acolo, mi-au plăcut câteva lucruri și vreau să vă împărtășesc și vouă asta. :)

Mobexpert nu este un magazin în care merg des, așa că pentru mine a fost o experiență interesantă. Nu am reușit să vizităm decât o parte din el: zonele de decor, covoare, baie, bucătărie și corpuri de iluminat...

Care au fost lucrurile care mi-au atras atenția?

În zona de covoare, am găsit mai multe modele țesute din fibre naturale (lână, cânepă, etc) care arată foarte bine și mai ales sunt "sănătoase" (spre deosebire de versiunile de covoare din fibre sintetice, vopsite chimic).

În zona de decor, am găsit multe lucrușoare drăguțe, unele dintre ele sunt un pic cam scumpe, de exemplu pernele de decor și tapițeriile de mai jos, care costă între 300 și 500 Ron (pot să înțeleg dacă nu vreți să cumpărați perne care costă în jur de 100 de euro, însă m-am gândit că sunt perfecte să vă servească drept inspirație .... consider că ar putea fi un proiect DIY interesant, în special pentru persoanele care sunt îndemânatice):

Mi-au mai plăcut mult și pernele decorative de mai jos, care sunt destul de mari și arată foarte bine (238 Ron bucata):

În zona de baie, cel mai mult mi-a plăcut gama aceasta de recipiente din porțelan (mi se par foarte elegante):

Șic și utile pentru sezonul de vară, consider că sunt lumânările acestea (teoretic cu efect antițânțari.... dar eu nu mai cred nimic în sensul ăsta, așa cum am mai scris și aici) care costă doar 14 Ron bucata. Primești și o lumânare și un mic ghiveci frumos decorat!

Tot în zona lumânarilor, mi-au atras atenția gama largă de lumânări cu baterie, care sunt extrem de practice: nu scot fum, nu riști să-ti dai foc la apartament, nu se sting dacă le aprinzi când ești afară, etc...... și pot fi folosite cu succes chiar și de părinți cu copii mici :)) ....ca să nu mai spun că dacă vrei să-ți încerci mâna de sculptor scobind un dovleac de Halloween, acesta o să lumineze indiferent de vremea de afară atâta timp cât ține bateria.... :)

Mi-au mai plăcut și ramele foto de mai jos, care pot să reprezinte un cadou cu impact, însă la un preț foarte bun (al doilea model de ramă, de mai jos, costă 48 Ron)

 

Mi-au plăcut la nebunie câteva lămpi (care aveau și prețuri extrem de bune ....cred eu). Sunt piese care au un impact vizual major în orice cameră, ca să nu mai vorbesc despre ce atmosferă plăcută crează o lampă discretă în comparație cu lumina din mijlocul tavanului, de obicei crudă și neprietenoasă....

Am găsit și câteva așternuturi de pat matrimonial de dimensiuni mari, din materiale foarte fine și cu o broderie elegantă, care ar reprezenta un minunat cadou de căsătorie pentru orice cuplu.

 

În zona de bucătărie, cel mai mult mi-a plăcut acest suport de tort din porțelan crem, cu capac din sticlă transparentă:

În zona "nimicuri șic" (e o zonă nou creată de mine, sic!) am găsit săculeții aceștia cu nisip, care au rolul de opritori de ușă... foarte utili vara când stam cu toate ușile și geamurile deschise în speranța că vom creea o boare de vânt .... Sunt deosebit de simpatici!

În încheiere, câteva lucrușoare speciale pentru copii noștrii: :)

Cam astea au fost lucrurile care mi-au atras atenția... Dar voi? Ati vazut ceva ce merită împartășit la Mobexpert? Ați fost nevoiți să trageți de timp într-un mall? Ce faceți de obicei în situții de genul acesta? Vă plimbați prin magazine sau mergeți direct la Food Court?

Amintiri din Clujul copilăriei mele ....și o rețetă bună - bună!

Acum două săptămâni, eram la Cluj (despre vizita noastră la Cluj v-am povestit aici). Într-una dintre zile, am mers într-o plimbare pe strada unde am copilărit, Madach Imre din Gheorgheni. :)

Cartierele Gheorgheni și Andrei Mureșanu din Cluj văzute dinspre centru. Sursă: "I Love Cluj"

Am recunoscut doar o mică parte din locurile unde mă jucam..... și câteva case....în rest, nu mai e nimic din ce era acum 25 de ani.
În principiu, ăsta e un lucru bun, însă nu am putut să nu simt o părere de rău că nu am să-i pot arăta lui Aimi, nici unul dintre locurile și lucrurile care au alcătuit universul copilăriei mele.

Căsuța (fericită) în care am crescut nu mai e (a fost demolată ca să facă loc unei impresionante vile), "pomul meu" (un păr bătrăn, care făcea pere mari, dulci și zemoase) a fost tăiat și o data cu el a dispărut și "bucătăria mea fermecată" (o masă cu două scaune și un raft așezate în grădină, sub par) unde găteam torturi din noroi și puneam castane cu buruieni la murat în cele mai bune borcane ale mamei, șterpelite de pe rafturile din pivniță....

Privind noua casă care a răsărit și a șters urmele copilăriei mele, cu ochii înlăcrimați, am zărit parcă, în poartă, silueta gârbovită a strabunicii mele, îmbrăcată în veșnicul ei șorț încrețit și purtând năframa cu trandafiri brodați, care-i ascundea părul încă negru....

Am continuat să am sentimentul că am pierdut ceva prețios, fără să știu măcar cum, și zilele următoare, chiar și după ce am revenit în București....

Acum sunt răcită... și am răcit în cel mai improbabil mod, afară fiind caniculă.
Printre șervețele și ceaiuri, mi s-a făcut poftă de ceva bun (americanii au botezat foarte inspirați, genul ăsta de mâncare: "confort food") și din cauza proaspetei noastre vizite la Cluj, mi-am adus aminte de o mâncare bună - bună, pe care o făcea mama mea. Așa că, seara pe la 10 și jumătate, eu m-am apucat de gătit (fotografiile cu rețeta sunt slabe calitativ...era noapte când le-am făcut).

Poate vă aduceți aminte că mai demult, înainte de revoluția din '89, gospodinele trebuiau să fie extrem de creative în bucătărie pentru a transforma puținele alimente obținute cu mare dificultate, în rețete gustoase și hrănitoare pentru familia lor - atunci când aveau câte un pui de la țară, făceau 3, 4 feluri de mâncare cu el.

Mama când avea un pui, de obicei făcea: o supa de carne cu tăiței de casă, din carnea și rădăcinoasele fierte făcea salată de boeuf (evident, nu cu vită ca la mama ei acasă, ci cu pui, ca la noi în Romania) și din pieptul de pui, de obicei cam sec (nu mi-a plăcut niciodată în mod deosebit), făcea un fel de mâncare de orez și legume la cuptor...

În timp ce puiul fierbea în apă cu morcovi, țelină, rădăcină de pătrunjel, o ceapă, doi căței de usturoi și 6 boabe de piper, mama lua câțiva ardei grași, trei morcovi, o ceapă roșie mare și o căpățână de usturoi...

.... toca mărunt ceapa și usturoiul.....

....tăia ardeiul și morcovul în bucăți mai mari (eu le-am tăiat bețișoare)......

....punea la călit ceapa și usturoiul, într-o lingură de ulei de măsline (mă rog, ea folosea ulei de floarea soarelui și punea mai mult de o lingură) ..... și cam după 1 minut adăuga 2 linguri de apă, ca să scoată iuțeala din ceapă ...să devină dulce și bună.....
.... punea condimentele clasice: boia, piper și sare (eu nu am pus boia, dar am pus nucșoară și cardamom), apoi morcovul....

 

.... și ardeiul....

.... eu am avut si niște hribi deshidratați, astfel încât au ajuns și ei în tigaie....

..... apoi mama adauga pieptul de pui fiert și tăiat bucățele împreună cu orezul, pe care le mai călea puțin (eu am ales să le îmbăt cu un pic cu vin alb)....

..... lua toată mixtura aceasta și o așeaza într-o tavă unsă cu ulei (de măsline în cazul meu), după care se adăugă 2 polonice de supă si încă câteva de apă peste legume și orez și întra în cuptor cam 30 de minute (până e fiert orezul).....

.... așa arată gata:

Cât a stat orezul în cuptor, am făcut o salată de castraveți cu oțet și usturoi.....

.... a fost delicios....

.... rețeta perfectă pentru a te vindeca de răceală și pentru ați aduce aminte de gusturi din copilărie! :)

În încheiere, am să vă arăt câteva fotografii luate de pe "I Love Cluj", și mai vechi și mai noi, dar care mie îmi aduc aminte de Clujul copilăriei mele:

Dar voi? Casa în care ați copilărit mai există? Sunt locuri care s-au schimbat în timp, dar după care sunteți nostalgici? Ați crescut și voi în Cluj? Unde (cumva în gheorgheni)? Aveți o rețetă din copilărie care vă oferă confort atunci când o mâncați?