 | ||||||||||||||
| Cartierele Gheorgheni și Andrei Mureșanu din Cluj văzute dinspre centru. Sursă: "I Love Cluj" |
Am recunoscut doar o mică parte din locurile unde mă jucam..... și câteva case....în rest, nu mai e nimic din ce era acum 25 de ani.
În principiu, ăsta e un lucru bun, însă nu am putut să nu simt o părere de rău că nu am să-i pot arăta lui Aimi, nici unul dintre locurile și lucrurile care au alcătuit universul copilăriei mele.
Căsuța (fericită) în care am crescut nu mai e (a fost demolată ca să facă loc unei impresionante vile), "pomul meu" (un păr bătrăn, care făcea pere mari, dulci și zemoase) a fost tăiat și o data cu el a dispărut și "bucătăria mea fermecată" (o masă cu două scaune și un raft așezate în grădină, sub par) unde găteam torturi din noroi și puneam castane cu buruieni la murat în cele mai bune borcane ale mamei, șterpelite de pe rafturile din pivniță....
Privind noua casă care a răsărit și a șters urmele copilăriei mele, cu ochii înlăcrimați, am zărit parcă, în poartă, silueta gârbovită a strabunicii mele, îmbrăcată în veșnicul ei șorț încrețit și purtând năframa cu trandafiri brodați, care-i ascundea părul încă negru....
Am continuat să am sentimentul că am pierdut ceva prețios, fără să știu măcar cum, și zilele următoare, chiar și după ce am revenit în București....
Acum sunt răcită... și am răcit în cel mai improbabil mod, afară fiind caniculă.
Printre șervețele și ceaiuri, mi s-a făcut poftă de ceva bun (americanii au botezat foarte inspirați, genul ăsta de mâncare: "confort food") și din cauza proaspetei noastre vizite la Cluj, mi-am adus aminte de o mâncare bună - bună, pe care o făcea mama mea. Așa că, seara pe la 10 și jumătate, eu m-am apucat de gătit (fotografiile cu rețeta sunt slabe calitativ...era noapte când le-am făcut).
Poate vă aduceți aminte că mai demult, înainte de revoluția din '89, gospodinele trebuiau să fie extrem de creative în bucătărie pentru a transforma puținele alimente obținute cu mare dificultate, în rețete gustoase și hrănitoare pentru familia lor - atunci când aveau câte un pui de la țară, făceau 3, 4 feluri de mâncare cu el.
Mama când avea un pui, de obicei făcea: o supa de carne cu tăiței de casă, din carnea și rădăcinoasele fierte făcea salată de boeuf (evident, nu cu vită ca la mama ei acasă, ci cu pui, ca la noi în Romania) și din pieptul de pui, de obicei cam sec (nu mi-a plăcut niciodată în mod deosebit), făcea un fel de mâncare de orez și legume la cuptor...
În timp ce puiul fierbea în apă cu morcovi, țelină, rădăcină de pătrunjel, o ceapă, doi căței de usturoi și 6 boabe de piper, mama lua câțiva ardei grași, trei morcovi, o ceapă roșie mare și o căpățână de usturoi...
.... toca mărunt ceapa și usturoiul.....
....tăia ardeiul și morcovul în bucăți mai mari (eu le-am tăiat bețișoare)......
....punea la călit ceapa și usturoiul, într-o lingură de ulei de măsline (mă rog, ea folosea ulei de floarea soarelui și punea mai mult de o lingură) ..... și cam după 1 minut adăuga 2 linguri de apă, ca să scoată iuțeala din ceapă ...să devină dulce și bună.....
.... punea condimentele clasice: boia, piper și sare (eu nu am pus boia, dar am pus nucșoară și cardamom), apoi morcovul....
.... eu am avut si niște hribi deshidratați, astfel încât au ajuns și ei în tigaie....
..... apoi mama adauga pieptul de pui fiert și tăiat bucățele împreună cu orezul, pe care le mai călea puțin (eu am ales să le îmbăt cu un pic cu vin alb)....
..... lua toată mixtura aceasta și o așeaza într-o tavă unsă cu ulei (de măsline în cazul meu), după care se adăugă 2 polonice de supă si încă câteva de apă peste legume și orez și întra în cuptor cam 30 de minute (până e fiert orezul).....
.... așa arată gata:
Cât a stat orezul în cuptor, am făcut o salată de castraveți cu oțet și usturoi.....
.... a fost delicios....
.... rețeta perfectă pentru a te vindeca de răceală și pentru ați aduce aminte de gusturi din copilărie! :)
În încheiere, am să vă arăt câteva fotografii luate de pe "I Love Cluj", și mai vechi și mai noi, dar care mie îmi aduc aminte de Clujul copilăriei mele:
Dar voi? Casa în care ați copilărit mai există? Sunt locuri care s-au schimbat în timp, dar după care sunteți nostalgici? Ați crescut și voi în Cluj? Unde (cumva în gheorgheni)? Aveți o rețetă din copilărie care vă oferă confort atunci când o mâncați?
