Cu capul în nori ! Căsuța Fericită în Vacanță...

Trebuie să recunosc că dacă ar fi să aleg între munte și mare, voi alege cu siguranță... muntele! Desigur, nu pot să concep un an în care să nu merg și câteva zile din Septembrie (de preferință) la mare, însă vara, prin excelență, este dedicată muntelui.

Iubesc iarba de la munte, aerul proaspăt și curat, roua dimineața, laptele de vacă muls cu câteva ore în urmă, mirosul de fân întors la uscat, apa dulce și rece din izvore... îmi place că temperatura e numai bună ziua și ușor racoroasă noaptea astfel încât adormi ușor și dormi un somn adânc, odihnitor... te poți înfofoli în pătura moale și caldă... răsfăț maxim!

Îmi place că bronzul de la munte, ține minim jumătate de an.... Îmi plac drumețiile... sentimentul pe care îl ai atunci cand urci un munte nu poate fi comparat cu nimic altceva... Iubesc peisajele care ți se oferă privirii când ajungi în vârf și care îți taie respirația invariabil... însă cel mai mult, la munte, îmi plac cerul și norii...

Cerul de la munte, este un spectacol în sine, aceelași dar diferit de fiecare dată. Norii, într-o infinitate de nuanțe de la albul cel mai pur la cenușiul cel mai înspaimântător, compun simfonii de forme și texturi, îmbrățișează stâncile și influențează lumina soarelui. Crează zeci de "atmosfere" diferite în cursul a câtorva ore și adaugă doza necesară de dramatism și grandoare peisajelor...

Eu când vin la munte, sunt tot timpul cu privirea ridicată spre cer ca să văd norii... iar în vacanța asta, l-am adus deja la disperare pe Cosmin, care este sătul să mă tot audă, cum mă tot minunez, în fiecare zi, de nori și mai ales de câte poze le fac. :)

Ieri, am avut parte cel mai spectaculos cer din viața mea!

Ne întorceam dintr-un oraș apropiat și am fost complet fermecată de cerul pe care l-am avut deasupra noastră... cred că am făcut sute de poze în mai puțin de o oră. Am trecut de la un cer pregătit de furtună la soare si înapoi... straturi peste straturi de nori de diverse densități, culori, texturi... suprapuse într-un mod extraordinar de frumos.

Pozele de mai jos sunt făcute cu telefonul prin parbrizul mașinii, nu au fost photoshopate sau modificate în vreun fel... și din păcate, nu reușesc să transmită, în mod complet, cum ne-am simțit privindui:

În momentul în care a ieșit soarele, ne-am topit complet... am încercat să-i fac o poză lui Aimi... a ieșit abia din a doua încercare:

În ultima parte a drumului spre hotel, totul s-a schimbat... din nou... a fost superb!

Iar la final, în parcarea hotelului nostru, a început să plouă... cu soare, desigur! :)

Ați mai văzut așa ceva? Voi ce preferați? Muntele? Sau marea? :)

PS. pentru restul aventurilor noastre din vacanță, da-ți clic aici (al doilea articol din vacanță) și aici (primul articol din vacanță)