căsuța fericită

căsuța fericită

27 iulie 2011

Fericirea este o alegere? Eu cred ca da!

Dedicație: Pentru Ingrid, o fetiță minunată, care a venit azi pe lume în Cluj și pentru mama ei Tania, prietena mea cea mai bună, o femeie excepțională! Felicitari! Vă iubesc!


Acum două zile am primit o invitație să particip la emisiunea celor de la 121 Live (mai multe detalii aici) pe Radio Lynx, care o să aibă loc azi de la ora 16.00 - subiectul discuției este "știri pozitive, oameni frumoși și lucruri constructive".... am început să mă gândesc la subiectul ăsta și din una în alta am ajuns la "fericire"... :)

Desigur, "fericirea" este un subiect amplu, care a fost gândit și discutat de toate mințile stralucite din istoria omenirii fără a fi epuizat sau pe deplin înțeles. Eu nu am pretenția că pot aduce ceva original în această temă filozofică și nici nu prea îmi place să vorbesc "așa în general", de aceea, am să vorbesc despre mine și despre cum percepția mea în legătură cu acest subiect, s-a schimbat.

Până în urmă cu câțiva ani, am crezut că voi fi fericită dacă se împlinesc anumite condiții, dacă obțin anumite lucruri sau dacă primesc anumite recompense. Am crezut că fericirea sau nefericirea pe care o simt este influențată de factori externi...

.....când eram o puștoaică în liceu, am crezut că voi fi fericită dacă voi fi considerată o tipă "cool" .... sau dacă sunt prietena tipului "cool", invidiată de alte fete care și-ar dori să fie în locul meu.... apoi, am crezut că voi fi fericită după ce o să intru la facultate .... și după asta, am crezut că voi fi fericită dacă mă mut din România... după aceea, am crezut că voi fi fericită dacă o să am un "job" la Marcus Evans și dacă voi câștiga mai mulți bani... apoi, am crezut că o să fiu fericită dacă voi locui într-un zgârie nori din centrul unei mari metropole... pe la 23 de ani am crezut ca voi fi fericită dacă voi călători în lungul și latul pământului... mai târziu, am crezut că voi fi fericită dacă mă voi întoarce în România.... pe la 25 de ani am crezut că voi fi fericită dacă am o carieră frumoasă.... dacă voi merge în concedii de 5 stele și dacă îmi voi cumpăra tot ce îmi doresc... pe la 28 de ani, am crezut că o să fiu fericită după ce o să mă așez la casa mea....

Privind în retrospectivă, (aproape) tot ce am dorit, am obținut și realitatea e că am depus eforturi considerabile pentru asta ... am fost ambițioasă și lucrurile s-au întâmplat așa cum am vrut.... dar în ceea ce privește starea mea generală de fericire, pot spune că uneori am fost fericită și alteori nu am fost, iar asta cu totul independent de ce aveam în acel moment

Uite așa, pe la 30 de ani am avut un moment "aha" și mi-am dat seama că până atunci îmi condiționasem starea de fericire.

Am realizat că în mare parte fericirea (sau nefericirea) pe care o simt izvorăște din interiorul meu și nu prea are legatură cu câți bani am, cu ce titulatură dețin sau ce marcă au hainele mele. Desigur, este important să nu mor de foame, să am unde să dorm și să nu fiu stresată de ziua de mâine, dar am realizat că fericirea mea este puternic influențată de mine... este într-o mare măsură, alegerea mea.

De atunci, aleg să mă bucur de lucrurile mărunte din viața de zi cu zi, să mă bucur de fetița mea, de soțul meu, de iubirea care ne face să fim o familie adevărată. Aleg să mă bucur de o cină bună, de un film sau de o carte care mă destinde. Aleg să evit locurile și oamenii care mă stresează. Aleg să-mi umplu fiecare zi de bucurie și să fac cel puțin un lucru, doar pentru mine. Aleg să filtrez tot ce este negativ în jurul meu (stiri, oameni, lucruri, experiențe, etc) și controlez foarte bine ceea ce las să existe în preajma mea.

De fapt, aleg să fiu fericită!
Ceea ce vă doresc din tot sufletul și vouă!

În încheiere, vă ofer câteva imagini care pe mine mă fac fericită:








Dar voi? Pe voi ce vă face fericiți?

PS. Fotografia panoramică cu Clujul, a fost luată de pe "I Love CJ" :)

8 comentarii:

  1. Bravo pentru felul in care gandesti! mi-a placut articolul, am dat chiar distrubutie pe Facebook.Zi cu iubire si rasfat iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Tasha, iti multumesc mult pentru comentariu si pentru urare. Zi minunata si tie!

    Cu drag,
    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Andreea, entuziasmul si fervoarea cu care descrii in acest moment fericirea ... e naucitoare!
    Din cate constat tu ai un sablon al fericirii pe care il alegi ca standard de viata, inclusiv pentru fetita ta. Triezi oamenii, locurile, faptele in functie de "alegerea ta" de a fi fericita ... un pic cam egoist, din punctul meu de vedere.
    Oare nu cumva ceea ce consideram a fi bun/util/placut are acest statut pentru ca a fost supus unei comparatii ... cu ceva mai putin bun/util/placut pentru noi? Fetita ta ce fel de comparatii va face?
    Dar tu, cand plictisita de aceasta etanseitate emotionala spre care tinzi, sperand ca vei fi ferita de ... nefericire, vei constata ca nu mai poti alege sa fii fericita?

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă Ela, îți mulțumesc pentru comentariu. Ceea ce spui tu este interesant.

    Sunt de acord că este imposibil să te poți declara fericit fără a avea un termen de comparație.
    Consider că viata ne oferă suficiente momente de "nefericire" încat să putem face diferența între cele două stari, indiferent cât încercăm să ne protejăm, iar asta se întampla dincolo de ce este în controlul nostru.
    Sunt perfect conștientă că nu pot sa-mi protejez copilul...ar însemna să încerc să-l protejez de viața în sine (și chiar nu vreau să fac asta, deoarece sunt conștientă că este nevoie de experiente diverse pentru a construi un caracter frumos).
    Însă, cred cu tărie că trebuie să eliminam in mod conștient și activ tot ce este nociv în viața noastră și care, desigur, este în controlul nostru...chiar și așa, rămân suficiente lucruri rele...
    Îți doresc o zi frumoasă și o viață fericită!

    Cu prietenie,
    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  5. o descriere foarte ampla, si ma face sa fiu deacord cu tine:) voi ce ziceti?

    RăspundețiȘtergere
  6. .... sa stii ca si eu am trait un timp dupa vorbele lui O. Paler: Numai ce iubim e adevarat restul e minciuna. Dar la un moment dat am descoperit ca amanta exista chiar daca eu nu o iubeam, si restul lucrurilor existau chiar daca eu nu le vedeam sau le excludeam din viata mea pentru ca nu ma faceau fericita. asa ca da cu adevarat fericirea e o alegere, dar una in care trebuie sa imi raspunderea si pentru neatentia din timpul fericirii.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dragă Claus Web, mă bucur că ai citit blogul meu și că ai postat acest comentariu.

    Cu prietenie,
    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  8. Dragă Anonim, îți mulțumesc pentru comentariu! Este foarte bine punctat - trebuie să ținem cont de tot ce există în viață, și bune și rele. Până la urmă, doar așa putem face diferența între cele două extreme, și, în cunoștință de cauză, putem alege să fim cu adevărat fericiți.

    Cu prietenie,
    Andreea

    RăspundețiȘtergere